Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Cand vine vorba de datul cu parerea romanii sunt campioni mondiali. Se pricep in special la politica. Pe vremuri ne pricepeam si la fotbal, e drept, dar in ultima vreme am lasat-o mai moale cu basica umflata si fugarita pe dreptunghiul verde. O dam inainte doar cu politica (facuta dupa ureche, e la moda).

Romanul nu prea merge la vot, il considera un exercitiu demodat; voteaza de regula “batranii”, “asistatii social cumparati cu galeti de plastic” si toate celelalte stereotipuri si glume batjocoritoare despre vasluieni sau teleormaneni. In schimb, elitele de bulevard, intelectualii scoliti intre doua link-uri pe feisbuc, generatia cu hastag in fata nu voteaza, “se pisa pe el de vot” (n.a. – pentru a cita dintr-o fiinta devenita notorie, la fel cum “muia” a fost ridicata recent la rang de “opinie” direct din fruntea statului). Nu voteaza, dar protesteaza. Sigur, a fi impotriva e in firescul democratiei, dar sa-ti propui lovituri de palat (fie el si Victoria cum am vazut pe 10 august) te retrogradeaza la statutul de anarhist care nu prea se pupa cu democratia dupa manual (care ce presupune respectarea regulilor jocului: competitie, programe, alegeri, acceptare etc.)

Referendumul reprezinta unul dintre mecanismele jocului democratic. Si cand initiativa vine din partea a peste 3 Milioane de cetateni demersul trebuie sa fie unul privit cu toata seriozitatea, si nu dus in derizoriu cum vedem ca se intampla zilele acestea pe mai toate canalele de propaganda. Cetatenii sunt consultati direct pentru modificarea unui articol din Constitutie ce vizeaza definirea (atentie!) a Casatoriei si nu a familiei. In realitate e vorba de armonizarea Codului Civil in vigoare cu Legea Fundamentala. Si trebuie sa recunoastem ca nu suntem consultati prea des aproape despre nimic, democratia reprezentativa fiind despre reprezentare si mai ales raspundere in fata electoratului de cele mai multe ori doar o frumoasa poveste cu zane. Asa au stat lucrurile recent, in iulie 2018, cu adoptarea actelor normative cu numerele 174 si 178, care au venit in completarea unor legi deja existente pe tema violentei in familie (redenumita domestica) si a egalitatii de sanse si tratament intre barbati si femei. Legi modificate sau, altfel spus, actualizate in urma ratificarii de catre Romania in 2016 a controversatei Conventii de la Istanbul (adoptata 2014). Controversata pentru ca mai multe state din UE i-au dat cu ignore din cauza unor sensibilitati care au scapat dezbaterii publice de la noi. Conventie de la Istanbul care deschide Cutia Pandorei in ceea ce priveste introducerea teoriei identitatii de gen extrem de subtil si pervers la nivelul legislatiei nationale in doua legi care, privite in ansamblu, vin sa aduca lumina pe subiecte la care am facut referire mai sus. Sunt convins ca pe multi dintre voi nu va intereseaza, dar pe 7 octombrie ar trebui sa va intereseze macar asa sub aspect moral urmatoarea chestiune: ce lasam in urma noastra ca generatie? Lasam usa deschisa pentru toate grozaviile propuse de asa numita revolutie sexuala care vine peste noi cu tot pachetul de ingradiri si aberatii sau ne castigam locul in istoria neamului ca altii care am spus: PE AICI NU SE TRECE (din nou la un secol distanta de la inaintasii nostri pe care ne place sa-i consideram eroi ai neamului).


Împarte ştirea cu prietenii tăi: