Primul canon

Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Primul canon primit a fost sa asist macar o ora la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.

Mi se parea ceva imposibil, sa stau o ora nemiscat, sa nu vorbesc cu nimeni si sa mai si inteleg ceva. “Nu stiu daca am sa pot face asta”, imi ziceam.

Numai eu stiu cate dimineti de duminica am tras de mine, cate duminici n-ajungeam la Tatal Nostru si ziceam “ce repede s-a terminat azi” si cat mi-a luat sa inteleg ceva.

Azi asa, maine asa pana cand, nu stiu sa explic ce s-a intamplat, dar ceva a inceput sa se schimbe cu fiecare Liturghie traita de cele mai multe ori chiar si asa in nevrednicie si mai degraba in absenteism duhovnicesc.

De la un timp am inceput sa simt o oarecare dulceata neinteleasa, asa cum citeam prin carti de unul si altul ca “s-a indulcit de Dumnezeiasca Liturghie” si nu pricepeam cum vine asta.

Am inceput, Slavit sa fie Domnul, sa simt o bucurie si o nerabdare de a fi din nou zi de Liturghie, iar acea ora de canon mi se pare acum insuficienta.

Atat de insuficienta ca am inceput sa imprumut de acum si din Utrenie, o parte a slujbei despre care nu stiam nimic si mai ales la ce si cui foloseste.

Slava Domnului ca e iarasi Duminica, ziua cand clopotele ne cheama sa gustam din nou bucuria Liturghiei, a prezentei lui Hristos in mijlocul nostru.

📸 Foto credit: https://www.flickr.com/photos/spbpda/

Leave a Reply

Your email address will not be published.