Povestea unui rocker mai om decât alţi oameni

Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Aș fi vrut să scriu despre falsa smerenie a celor care cred despre ei înșiși că sunt interesanți în ochii celorlalți, când profită de gestul caritabil al celor de la Metallica doar și pentru a mai înjura o dată în plus Biserica Ortodoxă.

Aș fi vrut să scriu despre cele 20 de milioane de euro pe care aceeași Biserică Ortodoxă le investește anual în zecile și sutele de acțiuni caritabil-sociale pentru a salva suflete și alina dureri.

M-am gândit însă că n-ar ajuta la nimic pentru ceea ce vreau să exprim cu adevărat cu privire la acest clivaj între noi “sataniștii filantropi” și voi “creștinii urâtori de frumos și încuiați în cap”.

Așa că am ales să scriu despre colegul meu de facultate Leonard, un tip din categoria celor care se recomandau ca fiind sataniști cu acte în regulă.

Vestimentația din piele neagră, părul lung și drept întins pe spate, lanțurile grele pe care la purta la pantaloni, bocancii de zeci de kile’ și mai ales muzica pe care o asculta îl recomandau ca fiind unul “dintre cei răi”.

Altminteri el era de o blândețe și o delicatețe ieșite din comun. N-ar fi făcut rău nici la o muscă dacă l-ar fi scos dintr-ale lui, atât era de la locul lui.

Întâmplarea a făcut ca înaintea primei sesiuni a primului an de facultate să mă îmbolnăvesc de rubeolă (vărsatul de vânt din popor, nu tresăriți degeaba). Se face în copilărie, însă eu mai eram puțin copil chiar și la 18 ani. Respectiva afecțiune a depus mărturie în acest sens.

Eram practic în carantină la domiciliu, izolat de lume, contagios cu alte cuvinte.

Fără mai multe proiecte predate la facultate n-aș fi intrat în sesiunea care bătea la ușă și astfel aș fi debutat în minunata viață universitară cu opt restanțe. Pentru un caracter ca mine pasionat de lucrul bine făcut ar fi fost sfârșitul lumii, vă închipuiți.

Dintre toți minunații mei colegi, pe unii îi consideram de acum prieteni, singurul care s-a oferit să mă ajute (și subliniez s-a oferit) a fost tocmai acest “satanist” de Leonard. Singurul, în condițiile în care eram doar de bună ziua și ce faci, nimic mai mult. Toți ceilalți punând exact figura acestui emoticon 🙄 la strigătul meu de “ajutor!”

Îmi amintesc și acum de vizita lui într-o dimineață horror de ianuarie, cu ceață, polei și condiții dintre cele mai vitrege. A venit din cealaltă parte a orașului , mi-a luat lucrările, le-a predat la facultate și astfel am reușit să prind sesiunea.

M-am amuzat apoi să aflu, eu neavând contact direct cu el, că maică-mea i-a mulțumit și l-a binecuvântat la plecare cu creștinescul “să-ți ajute Dumnezeu!”

Nu mai știu nimic de el de când ne-am încheiat aventura studențească, dar îl port în rugăciune ca fapta lui bună să cântărească măcar puțin în ecuația mântuirii lui.

În încheiere, că văd diverse comentarii prin care unii se consideră mai breji decât alții în funcție de taberele din care fac parte, vreau să lansez un îndemn la puțină trezvie. Oameni buni, toți suntem păcătoși înaintea lui Dumnezeu, fie că mergem la Metallica sau la Biserică. Toți fără excepție!

Și dacă suntem cu luare aminte la a 12-a rugăciune dinaintea Sfintei Euharistii în timpul Liturghiei, acolo frumos se spune în acest sens despre Hristos: “și ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși dintre care CEL DINTÂI SUNT EU“.

Dintre cei doi tâlhari de pe cruce să fim ca cel care a “furat” Raiul înaintea tuturor drepților!

P. S. Textul de mai sus este despre a fi om înainte de orice etichetă mai mult sau mai puțin îndreptățită.

Că până la urmă toți suntem chemați la mântuire, nu doar cei care spunem “Doamne, Doamne” și batem metanii până la pământ.

În plus, pe mine unul mă mișcă prea mult cuvintele “bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (eu însumi fiind un păcătos) pentru a-mi permite luxul de a lăsa în urmă vreun frate dintre cei care nu sunt așa “drepți” precum suntem noi.

Dacă tot pretindem că mergem pe cărarea îngustă să nu închideam ochii la cuvintele psalmistului: “învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale și cei necredincioşi la Tine se vor întoarce”.

În ecuația asta vreau eu să rămân, nimic mai mult.

Nothing else matters❗

Photo credit: https://www.flickr.com/photos/44124298927@N01/23390200