Noul proletariat cu față umană

Împarte ştirea cu prietenii tăi:

În celebrele lui “Caiete din închisoare” Antonio Gramsci (unul dintre părinții neomarxismului) susținea că este nevoie de apariția unui proletariat de tip nou.

Cel vechi fusese sortit eșecului în lupta de clasă din Occident și astfel trebuia pusă în aplicare o nouă strategie pentru atingerea țintelor revoluționare.

Proletariatul de tip nou avea (și încă are) drept misiune principală descreștinarea Occidentului prin intermediul “unui lung marș prin cultură”.

De aici și nu numai terminologia de marxism cultural. Vedem cu ochiul liber decăderea morală a societății occidentale și mulți se întreabă ce s-a întâmplat.

S-a întâmplat că terenul noii lupte de clasă a fost mutat, în viziunea teoreticienilor marxiști, din ateliere și uzine pe holurile și în cancelariile marilor centre universitare.

Cu alte cuvinte, acolo unde sunt formate elitele unei societăți, formatorii de opinie, influencerii, factorii decizionali, guvernanții etc.

Motivul e unul cât se poate de simplu, și anume pregătirea generației de mâine pentru a pune la pământ tot ceea ce a mai rămas în picioare din vechea ordine tradițională bazată pe valorile fundamental creștine.

Fenomenul acestui asalt cultural a fost experimentat de alții în urmă cu decenii, de ceva timp însă îl simțim tot mai prezent și la noi.

De ce acum?

Pentru că acum au ajuns la maturitate și au scos capul în lume copiii neomarxismului vesel de pe meleagurile autohtone.

Îi știm cine sunt, pe unde s-au școlit și de la cine iau lumină.

Interesant este că în viziunea lui Gramsci acest proletariat de tip nou trebuie construit din minorități rasiale, etnice, sexuale, femei și (atenție!) infractori care să întrețină un conflict social permanent până la eliminarea oricărei opoziții.

Oare Gramsci când vorbea de infractori se referea la cei de drept comun sau se baza și pe cei în uniformă, respectiv sub acoperire?

E un punct de reflecție.