Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Nu vi se pare curios ca pe 10 august in Piata Victoriei era iadul pe pamant si o seara dupa se plantau panselute ca si cum nimic nu se intamplase? E clar ca violentele au fost programate, dar de catre cine si in interesul cui?

Cum n-am aflat nici pana astazi cine erau “teroristii” din decembrie 89, exista sanse foarte mari sa nu aflam niciodata cine sunt “ultrasii” care apar din cand in cand, aparent neinvitati, si strica protestele aparent pasnice.

Dar in 10 august numai despre protest pasnic n-a fost vorba. Sunt marturii cat se poate de clare in spatiul online ca protestul era programat sa fie unul violent. Si a iesit conform desfasuratorului.

Cui a servit pana la urma violenta? Sa privim la ce s-a intamplat dupa pentru un posibil raspuns.

Jandarmeria discreditata incepand de la presedintele lucrului bine facut si pana la agitatorii de meserie (eu asa le spun din moment ce nu-si asuma organizarea protestelor si doar agita oamenii prin facebook) – check;

Schimbarea mesajului de la “sa daramam/ocupam guvernul”, ceea ce s-a incercat la modul concret, la “demisia guvernului”, deci oricum am da-o rezulta o situatie win – win pentru cei din strada – check;

Discreditarea imaginii coalitiei de guvernament in presa occidentala prin imaginea unui guvern represiv care “isi gazeaza propriul popor”, Romania fiind adusa astfel la nivelul unei democratii de mana a doua de tipul celor caucaziene in anii 90-2000 – check;

Sustinerea cu obstinatie a mesajului anti PSD fara prezentarea vreunei solutii viabile la iesirea din criza. Opozitia parlamentara (PNL, USR) participa la proteste fara sa si le asume oficial, ci doar incearca sa castige capital politic de pe urma acestora, iar despre singura solutie reala in astfel de momente incordate, adica alegerile anticipate, nu se sufla aproape nicio vorba dintr-un motiv foarte simplu: PSD ar obtine (poate) la fel de multe voturi ca la ultimele alegeri si atunci ne invartim intr-un cerc nesfarsit – check;

In atare conditii e limpede ca in momentul de fata raman la indemana doua variante pentru iesirea din criza:

1) Varianta de forta (o putem numi si varianta Bot): protestatarii ocupa guvernul prin lovitura de stat, scot PSD-ul in afara legii si instituie o dictatura cetateneasca pe modelul “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.
(n.a. – sa ne pastram calmul, e totusi varianta SF a scenariului. Ar fi avut un sambure de realism intr-un singur context: Romania sa nu fi fost o tara din UE/NATO, dar asa nu suntem chiar de capul nostru sau al botilor);

2) Alegeri anticipate in speranta reechilibrarii raportului de forte in Parlament (varianta democratica). Riscul e sa ne intoarcem fix acolo de unde am plecat, adica in Piata Victoriei, atata vreme cat exista cetateni pentru care votul nu valoreaza doua cepe degerate, iar cea mai slaba opozitie din istoria Romaniei postdecembriste e incapabila sa convinga electoratul de existenta unei alternative.

3) Schimbarea Constitutiei pentru a scapa de blocajul actual prin alegerea intre un sistem prezidential pur si unul parlamentar. Am scris despre asta aici.

Nota: Romania n-a experimentat niciodata pana acum alegeri anticipate si acest mecanism e activat in doua situatii: populatia isi pierde increderea in actuala clasa politica, iar 100.000 de oameni nu reprezinta deloc un esantion reprezentativ pentru a vorbi de intreaga populatie, respectiv atunci cand actorii politici din Parlament ajung la un consens ca e timpul sa-si depuna mandatele pentru a veni din nou in fata electoratului (mi-e teama ca niciun partid parlamentar n-are o astfel de intentie, fie ca se numeste PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR sau PMP).


Împarte ştirea cu prietenii tăi: