Întoarcerea fiului risipitor

Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Înainte nu prea mergeam la Biserică, trebuie să recunosc spre rușinea mea.

Nu-l huleam pe Dumnezeu ca alții, dar la fel ca aceștia î-L răstigneam zilnic prin diversele păcate pe care le consideram normale în virtutea libertății eului propriu.

Ajungeam pe la Biserică rareori, de Paște și nici atunci mereu, sau când aveam vreun examen mai greu în perioada studenției.

Asta până într-o zi când, în timp treceam prin fața unei anume Biserici pe care n-o mai văzusem până atunci, am simțit un sentiment de vinovăție pe care nu-l mai avusesem până atunci.

Vocea conștiinței sau poate îngerul păzitor mi-au șoptit ceva de genul: “măi, nevrednicule, cum poți trece pe lângă Biserică fără să te închini Domnului aflat pe cruce în Sfântul Altar?”

Pe lânga asta, următorul gând m-a îndemnat să fac cale întoarsă. Așa am ajuns să intru în ea.

Nici nu mai țineam minte când fusesem ultima oară într-o Biserică.

Era o zi frumoasă de toamnă bine rumenită, știți, cu acel soare care te mângâie plăcut pe față și care nu vrei să mai apună vreodată.

O experiență care mi-a marcat existența și cursul ulterior al vieții.

Parcă toți sfinții pictați acolo făcuseră cerc în jurul meu ca la întâmpinarea unui om drag pe care îl aștepți să revină acasă.

Am plecat apoi și aia a fost tot. A fost ca sămânța care cade undeva și nu știi dacă va crește ceva sau se va usca înainte să vadă lumina zilei.

Aveam să revin jumătate de an mai târziu, în miercurea mare, când în urma unor frământări interioare am hotărât să ma spovedesc prima oară.

N-aveam duhovnic, habar nu aveam ce înseamnă spovedanie, dar știam cu certitudine un lucru, anume că trebuie să merg la acea Biserică unde intrasem cu luni în urmă.

De astă dată, o zi întunecată de aprilie cu o ploaie măruntă și rece. Un semn că până și cerul a început să lăcrimeze la întoarcerea fiului risipitor spălând păcatele păcătosului venit la pocăință.

Aici l-am (re) descoperit cu adevărat pe Hristos în taina spovedaniei, în Sfânta Liturghie și euharistie, bucurii ale vieții de care fusesem complet străin.

Aici am primit primul canon.

Aici, cum îmi place să spun, m-am născut a treia oară, după nașterea propriu-zisă și botez.

Slavă Domnului pentru toate! 🙏

📸 Foto credit: https://www.flickr.com/photos/spbpda/