Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Au trecut ceva ani de când am luat primul contact cu Turul Franţei, cu fascinantul tricou galben şi simpatica tunică albă cu buline roşii, cu alte cuvinte, cu microbul Turului Franţei, cea mai mare competiţie ciclistă din lume. An de an, în perioada în care alţii îşi fac planuri de vacanţă şi chiar le pun în aplicare, eu rămân alaturi de dragostea mea, de Marea Buclă, pe care o respect și o cinstesc vreme de trei săptămâni ca pe o adevărată regina a sportului mondial.

Chiar dacă de multe ori nori negri s-au adunat asupra ciclismului și tot atât de mulți alții pândesc la orizont pentru a vărsa asupra noastră cantități incomensurabile de venin amar, cu urme de eritropoetină, testosteron, salbutamol și tot felul de anabolizante, galbenul Turului Franţei strălucește mai frumos că oricând, reprezentând ultima speranță a unui sport catalogat de mulți că fiind în moarte clinică.

Ciclismul nu este în moarte clinică și vă continua să existe, atâta vreme cât eu, tu și alții vom continua să iubim acest sport, depășind extremele sale, care par uneori de netrecut. Până la urma ciclismul nu se deosebește prea mult de existența noastră cotidiană, împănată cu succese și insuccese, cu reușite și eșecuri, cu povești de dragoste înecate în lacrimi și blesteme sau, dimpotrivă, cu frumoase happy-enduri.

La fel se întâmplă și în ciclism. Câți dintre noi nu am avut un idol al șoselelor care să ne înșele la un moment dat așteptările și să fie prins cu mâna ‘la borcanul cu dulceață’, așa cum bine spuneau cei doi Radu, prietenii noștri de cealaltă parte a micului ecran atunci când încă mai comentau Turul Fraţei la Eurosport. Și viața ne oferă asemenea surprize neplăcute și dezamăgiri, și totuși o luăm de fiecare dată de la capăt, căutând un alt ideal în care să ne sprijinim întreagă ființă.

Pentru ciclism Turul Franţei reprezintă an de an momentul zero, punctul de plecare pentru un nou început și totodată laitmotivul continuității sale. Nu poate exista ciclism fară Turul Frântei, cum de altfel nu poate exista o altă zi fară soarele care să ne dăruiască lumina și căldură. Cu alte cuvinte, viață.

De aceea, declar deschis că sunt un veșnic îndrăgostit de Turul Frântei, de tricoul galben pentru că îmi place să fiu mereu primul în ceea ce fac, de tricoul verde pentru că îmi place să fiu cel mai rapid dintre toți, de bulinele roșii adăugate tricoului alb pentru că urc în fiecare zi cățărările vieții și caut să fiu mereu în vârf, și de tricoul alb pentru că îmi place să fiu veșnic tânăr.

VIVE LE TOUR…

photo credit: Radarsmum67 Otley, West Yorkshire via photopin (license)


Împarte ştirea cu prietenii tăi: