Cronica unui 10 august insangerat

Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Cronica unui 10 august insangerat, la propriu, in cateva cifre seci dar care dau masura tabloului general:

100.000 de participanti dupa numaratoarea Anastase la un protest anuntat violent de unii, considerat pasnic de altii (de unde intelegem natura eterogena a grupului masiv de oameni la nivel de perceptie si actiune);
452 persoane asistate medical la fata locului;
72 transportate la spital (50 prin SMURD);
15 jandarmi raniti;
33 persoane retinute;
23 sanctiuni contraventionale;
8 dosare penale;
Din fericire niciun ranit grav sau cu viata pusa in pericol.

Restul e un amestec de emotie, dezinformare, manipulare, politicianism de joasa speta (din toate taberele fara exceptie) si multa ura. Curg valuri de ura pe retelele de (anti)socializare si pe strazi. Te infiori daca citesti ce pot scoate din adancurile fiintei lor unii si altii.

Facebook a devenit un fel de tribunal al poporului, unde tot felul de Robespierri anonimi sau cu fata la vedere trag de maneta ghilotinei rostogolind capetele opozantilor. Toate vor trece cum au mai trecut, dar de ura nu ne vom vindeca prea usor, asa cum nu ne-am vindecat nici pana azi de talpa grea a comunismului.

Daca ne place sa credem ca traim intr-o democratie, nu putem legitima violenta ca mijloc de guvernare sau de schimbare a ordinii politice;

In orice democratie jocul democratic are loc dupa un set de reguli care implica pluripartidism, competitie electorala, alegeri libere, separatia puterilor si statul de drept, adica domnia si respectarea legilor.

Democratia ofera oricarui cetatean libertatea de a protesta (pasnic), evident, insa dreptul nu e o strada cu sens unic si inceteaza atunci cand dreptul altuia e reprimat de dreptul tau.

Violenta genereaza violenta si oriunde in lume exista detinatori ai dreptului legitim de a folosi violenta pentru ceea ce in manual se numeste “restabilirea ordinii publice”. Asa e facut contractul social dintre stat si cetatean. Ca ne place sau nu, in absenta lui ne-am scalda intr-un ocean de anarhie.

Democratia implica si acceptarea ca altii nu sunt ca tine, nu gandesc ca tine, nu actioneaza ca tine. Pur si simplu au o alta opinie. Se mai intampla. Tine de drepturile si libertatile omului.

Intoleranta agresiva manifestata pe principiului “cine nu e cu noi, e impotriva noastra” miroase a totalitarism si nu putine sunt linsajele publice. De la vorba la fapta am vazut ca e doar un pas.

Pas spun si eu pe subiectul asta, pe care l-am mai abordat si cu alta ocazie. Sa-mi fie cu iertare ca nu pot imbratisa violenta ca atitudine si manifestare, sa-mi fie cu iertare ca nu ma pot dezice de principiile pe care mi le-am cultivat crezand ca traim intr-o lume guvernata de reguli si nu in ultimul rand, sa-mi fie cu iertare daca uneori nu sunt de acord cu multi dintre voi. Insa si in asta consta pana la urma frumusetea democratiei. Sa nu fim de acord unii cu altii, dar intr-un mod civilizat si pasnic.

One thought on “Cronica unui 10 august insangerat”

Leave a Reply

Your email address will not be published.