Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Sa fi avut vreo 9 ani cand am auzit prima data de Ayrton Senna. Nu prea intelegeam prea multe din lumea Formulei 1 la acea vreme, dar cu siguranta am inteles pe 1 mai 1994 ca un mit, o legenda a apus si va dainui pentru eternitate in sufletele celor pasionati de motoare si sport. De doi ani numele Senna a reaparut ca prin minune in lumea motorsportului mondial, nepotul lui Ayrton, Bruno Senna, participand cu succes in seria mondiala GP2, ultima competitie pregatitoare inaintea Formulei 1. In continuarea demersului Remember, initiat in urma cu ceva timp pe acest blog, va invit in randurile care urmeaza sa-l cunoastem pe Ayrton Senna prin ochii lui Vallixx, pasionat al sporturilor cu motor si care l-a cunoscut la vremea respectiva pe campionul brazilian prin intermediul spectaculoaselor Grand Prix-uri televizate.

Rosu si alb. Hmm, rosu si alb. NU, nu este vorba de echipa Dinamo, nu este vorba de drapelul Poloniei, nu este vorba despre…Caut in continuare o semnficatie. Pasiune si liniste? Da e buna, desi eu as zice pasiune si puritate. Dar totusi pentru mine, aceste doua culori inseamna altceva. Ceva mai important de atat. Ele erau intr-un timp culorile echipei de Formula 1 McLaren-Honda si aduc vorba de ea pentru ca aici l-am “prins”eu, mai spre apogeul carierei sale pe Ayrton Senna. Il asociez cu culorile rosu si alb. Parca il si vad acum in combinezonul sau rosu colorat de reclamele sponsorilor.

As putea, si in acelasi timp n-as putea, sa fac o paraela cu Colin si cu lumea sa minunata. As putea sa fac o comparatie intre valoarea umana, talentul extraordinar, “meseria” de care aminteam in articolul precedent. N-as putea totusi pentru ca sunt lumi diferite. Total diferite, chiar daca implica alergatul cu viteza. Lumea Formulei 1 este mult mai pragmatica, rivalitatile sunt mult mai accentuate, interviurile se dau numai la conferinta de presa. E o detasare, o departare, un zid imaginar. Este o lume inclinata spre pragmatism, spre deosebire de lumea WRC-ului, mai inclinata spre aventura.

Senna nu era aventurier, era inovator. Senna era pasionat pana la disperare sa piloteze. Era stangaci, timid in gesturi si in declaratii, retras dar respectuos cu lumea de langa el. Vorbea putin si incet. Toate acestea se schimbau cand se urca in monopostul sau cel alb/rosu. Se intampla o metamorfoza. Individul timid si retras se trasforma intr-o “fiara” gata sa  “distruga“ tot. Nu mai permitea nimic nimanui. Stangacia ii disparuse demult,  odata cu fumul ce i se risipea din cauciucuri. Era renumit pentru pasiunea sa extraordinara si i se dusese vestea ca era unul din pilotii ce nu putea fi depasit. Imi aduc si acum aminte de duelurile sale cu Nigel Mansell, Ricardo Patrese, Alain Prost, Jean Alesi…

Era pilotul pe care toti rivalii il admirau cu o doza potolita de invidie, invidie venita din faptul ca in cursa era adversarul cu care ei abia indrazneau sa se masoare. Dar asa cum se intampla cu geniile, trebuia sa existe Imola. Trebuia sa existe acel nenorocit “Tamburello Corner“. Sa intri cu 310km/h in acel viraj este greu de realizat chiar si de unul ca mine, care sta in fata unei tastaturi si pare chinuit de talent. Dar stiti ceva. Nu ma chinuie nimic. Inspiratia imi vine usor. Nu vreau sa spun lucruri mari dar oare inspiratia imi vine de undeva de dincolo de Imola? Nu stiu, doar sper. Ce s-ar fi inamplat astazi? Unde ar fi ajuns? Ce-ar mai fi putut demonstra sau cuceri ? Nu stim si nu vom sti niciodata. Ce stiu este ca masina sa iubita, l-a iubit pe Senna la fel de mult cum a iubit-o el. Masina nu l-a omorat. Masina l-a protejat. Nu s-a rupt nicio bara de directie asa cum afirma unele surse.

Nu s-a intamplat nimic cu aerodinamica monopostului sau Renault, cu care concura atunci dupa cum declara alte surse. Nu, raspunsul este acelasi, NU SE STIE SIGUR ! Sa mai face referire la acea forta care l-a luat timpuriu si pe Colin ?…… Senna nu a trecut in nefiinta de pe urma impactului. Cauza este la fel de ciudata, de cinica si de ingrata ca si accidentul de elicopter al lui Colin. Se pare ca una din rotile masinii s-a rupt si l-a lovit in cap ! Ironie? Bineinteles ! Dar Senna nu a murit. Atata timp cat el va ramane in inimile noastre si in sufletele noastre, nu a murit. Dar se pare totusi ca spritul sau nu are liniste. Spiritul sau este linistit in preajma paddock-ului, in preajma circuitelor. Cum ! Prin Bruno Senna, nepotul sau din partea surorii sale Vivian. Bruno intra sub lumina reflectoarelor. Este in momentul de fata pilot de curse.

A condus si monopostul McLaren pe care a alergat Ayrton in 1998. Suna familiar? Este si o traditie de famile. Mama sa se ocupa de fundatia Senna. Se pare ca Senna revine ! Care Senna? Ayrton ? Bruno ? Nu mai conteaza, Genialul Senna, pasionatul Senna, inovatorul Senna, Senna pe care-l vreti voi, revine !!! O sa-l parafrazez aici pe Dumy: “Regele a murit, traiasca regele “!


Împarte ştirea cu prietenii tăi: