Abstinența înainte de căsătorie. Argumente pro într-o inițiativă îndrăzneață

Împarte ştirea cu prietenii tăi:

Oameni serioși. La 34 de grade ne-am apucat să vorbim despre sex și implicațiile acestei activități asupra viitorului nostru. Înainte de a spune ceva despre conferința organizată de Neamunit România, o inițiativă care merită toată aprecierea pentru curajul de a aborda subiectul SEX din acest unghi, vreau să fac o scurtă incursiune în trecut și să evoc un moment pentru a vedea cam cum se pune problema în general când vine vorba despre a face sex.

Eram la un număr de Stand Up Comedy unde, evident, că toate glumele erau centrate pe sex. Și unul dintre cei care își puneau pe acea scenă talentul a avut ideea să facă un mic sondaj în rândul publicului pe tema “tu la ce vârstă ți-ai început viața sexuală”. Vă dați seama, care mai de care, 20, 18, 15, 13 ani. Totul acompaniat de urale sau reacții de dezamăgire colectivă. Răspunsul meu s-a încadrat la a doua categorie, 19 ani fiind considerată o vârstă cam târzie pentru începutul acestei activități.

Derulez timpul pe repede înainte și, în strânsă legătură cu cele enunțate la conferință de Adelina Fronea și Rob Kowalski, dar și cu experiența duhovnicească pe care am trăit-o în ultimii șase ani, pot spune cu mâna pe inimă că m-aș fi bucurat ca la acea întrebare să fi răspuns “eu încă nu am început treaba asta”. Vă dați seama cât s-ar fi răs, nu?

Și probabil vă întrebați unde e dezamăgirea, sexul fiind o îndeletnicire foarte mișto în realitate. Și este, adevărat, dar doar când are loc în cadrul legiuit al unei însoțiri care are drept fundament Taina Cununiei. Altminteri e ca o plimbare pe contrasens cu 200 km/h. Senzația e tare, fără doar și poate, dar și reversul medaliei e pe măsură. Efectele pot fi devastatoare pentru evoluția ta afectivă pe termen mediu și lung.

Așa, fără să o lungesc prea tare, ideea de bază e că orice relație bazată exclusiv sau aproape eminamente pe sex e sortită eșecului încă din start. De ce? Pentru că odată întâmplat, orizontul de așteptare în perspectiva pasului următor spre căsătorie se îndepărtează tot mai mult de tine. Ajungi să te complaci în acest surogat pe care îl numim generic “relație”, și care în realitate nu e altceva decât dezgolirea fiecăruia de adevăratul conținut de care suntem capabili. Nu știu la alții, dar în cazul meu am observat că odată trecută linia asta, lucrurile au evoluat spre implacabilul sfârșit și nicidecum spre ceva pozitiv. Ceea ce mi-a dat serios de gândit că n-ar fi totuși cea mai bună rețetă.

Sigur, unii vorbesc despre experiență, dar în realitate acest sport nu face altceva decât să te arunce într-un hău al existenței din punct de vedere afectiv și moral, deopotrivă. De asta mulți confundă dragostea cu sexul. Cea mai mare greșeală posibilă.

Asta până într-o zi când, ajuns la fundul sacului, spui stop, așa nu mai pot continua, și-ți dai un restart total. Dacă mai poți. Acum fiecare se vindecă pe sine prin căi diferite: psihologie, psihoterapie etc.

În cazul meu am luat-o pe calea abruptă și îngustă a credinţei. Asta după ce am concluzionat într-un tete-a-tete cu mine însumi că avusesem toată viața așteptări de la ceilalți, dar prea puține de la mine. Așa că am început să-mi doresc altceva de la mine în primul rând punându-mi o întrebare simplă: eu ce soț aș fi pentru femeia de lângă mine sau ce tată aș fi pentru copilul meu? Habar nu aveam ce presupune despărțirea de vechile obiceiuri păguboase, dar eram conștient că nu mai e cale de întors și nu pentru că n-ar fi fost ușor de întors, dar odată ce guști chiar și puțin din frumusețea lumii acesteia aflate într-o rânduială, nu-ți mai vine să faci compromisul pentru nimeni și nimic.

Astfel, pentru o sănătate trupească, dar mai ales una sufletească, bine ar fi să așteptăm până la căsătorie pentru a face pasul spre buna însoțire. Zis și făcut, mi-am pus în minte să-mi văd de treabă până când o fi să fie. Trebuie să recunosc că am dezamăgit destule persoane care ar fi vrut să aibă cu mine în primul rând o relație trupească, dar cel mai important e că nu m-am mai dezamăgit pe mine.

Din punctul meu de vedere, atât cei care au ales calea abstinenței totale până la căsătorie, cât și cei care au urmat-o, după ce au gustat mai întâi din fructul oprit, merită toată aprecierea, mai ales în vremurile de acum în care putem vorbi de un secol al desfrâului generalizat. Adevărați atleți ai lui Hristos unii și alții!

Vă recomand să urmăriți conferința de mai jos. Merită fiecare minut!

VIDEO 📹⬇️
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=944296149244419&id=441247076607605